Intr-un spital, o asistentă, vazand un tanar imbracat in haine militare la usa salonului in care pe un pat se afla un bolnav in varsta, muribund, il apuca de brat pe tanar si-l conduse la patul batranului, adresandu-se acestuia:
-”Uite, fiul tau este aici!”
A trebuit insa să repete cuvintele de mai sus de mai multe ori înainte ca batranul sa auda si sa-si deschida ochii. Puternic sedat si obosit din cauza durerii provocata de atacul de cord prin care trecuse, batranul vedea totul incetosat, abia zarindu-l pe tanarul in uniforma care sttea in picioare la capul patului sau, langa instalatia de oxigen. Și-a întins mâna catre silueta acestuia care și-a înfășurat cu dragoste degetele puternice în jurul celor firave si moi ale bătrânului, strângându-le intr-un mesaj de dragoste și încurajare.
Asistenta, privind induiosata la scena din fata ei, a adus un scaun pentru ca tanarul soldat să poată sta lângă pat. Toată noaptea, tânărul militar a stat acolo în salonul slab luminat, ținându-l de mână pe bătrân și oferindu-i cuvinte de dragoste și incurajare.
Din cand in cand, asistenta revenea la ei invitandu-l pe tanar sa se aseze pe un alt pat ramas liber in salon si sa se odihneasca putin. Insa tanarul nu s-a clintit de langa batran, surd parca la zgomotele nocturne ale spitalului – zăngănitul instalatiei de oxigen, râsul membrilor personalului de noapte schimbând salutări, strigătele și gemetele celorlalți pacienți.
Uneori, asistenta il auzea pe tanar spunând câteva cuvinte blânde. Muribundul nu a spus nimic, doar s-a ținut strâns de fiul său toată noaptea. În zori, bătrânul a murit.
Abia atunci tanarul soldat a eliberat mâna acum lipsită de viață pe care o ținea și s-a dus să-i spună asistentei. În timp ce ea făcea ce trebuia să facă, el aștepta. În cele din urmă, terminand ce avea de facut acolo, asistenta l-a urmat in salon la batranul care murise, murmurand cateva cuvinte din cele care se spun la asemenea evenimente. Insa, tanarul a intrerupt-o adresandui-se:
-"Cine a fost acest om?", a întrebat el.
Asistenta l-a privit cu uimire, speriata, raspunzandu-i cu ochii in lacrimi:
- "El a fost….. tatăl tău!"
-"Nu, nu a fost", a răspuns tanarul. "Nu l-am mai văzut în viața mea."
-"Atunci de ce nu ai spus nimic când te-am dus la el?"
-"Am știut imediat că a fost o greșeală, dar am știut și că are nevoie de fiul său, iar fiul său pur și simplu nu era aici. Când mi-am dat seama că era prea bolnav ca să-si dea seama dacă sunt sau nu fiul lui, știind câtă nevoie are, am rămas."
Morala:
Data viitoare când cineva are nevoie de tine... doar să fii acolo. …fa bine si rămâi, nu pleca!.
Cartea Destinului Tău poate fi comandată în Format Electronic
sau în Varianta Tiparită, pentru a putea fi adăugată la colecția
din Biblioteca ta!
Ea poate fi și un cadou excelent, pentru cineva drag!
Cadoul PERFECT pentru cineva drag: Cartea Destinului tipărită!
