N-am observat pana acum, cat de albi sunt peretii cat de drepti si-ntotdeauna patru! Nu numai ca le-am ignorat culoarea si forma, dar n-am stiut ca ei pot ,,asculta''… Cand vorbesti cu ei parca-i simti alaturi ca pe niste vechi prieteni. In urma cu ceva timp, dintre variantele pe care le-am avut, am preferat-o pe aceasta : sa raman cu ei ! Peretii acestia albi, imi sunt cei mai fideli amici ; n-a aflat nimeni, nimic de la ei. Sunt foarte discreti… Nu ma spun nimanui cand plang, nu ma barfesc cand gandurile-mi iau razna izbindu-se de albul imaculat. Tot ce vorbesc cu ei, aici ramane ! E drept, sunt putin cam reci si sunt momente cand mi-ar prinde bine o imbratisare calda sau o mana trecandu-mi prin par… N-am cum sa astept de la ei acest lucru dar le port un respect profund pentru discretia lor… Si pana la urma, de ce avem atata nevoie de cuvinte, de tandrete, de… si tacerea se spune ca este un raspuns. Si poate, mult mai sincer ! In fiecare dimineata ii privesc ; sunt mereu la fel si stiu ca zi de zi, voi ramane cu ei. N-am avut de-ales si ne-am imprietenit incet, incet… La inceput, a fost mai greu insa, acum ne-am obisnuit unii cu altii si ne suportam reciproc… Sunt reci si albi dar ei sunt tot ce am cand raman de mana cu umbra mea. S-au atasat de mine si-mi protejeaza sufletul de ura, de minciuna si de frig. In afara lor, oamenii au uitat sa iubeasca si sa spere…
CRIM
SHARE:
Articole Recomandate:
POTI FI INTREGUL UNIVERS PENTRU CINEVA
A fost odată un bărbat care își plimba câinele în fiecare duminică dimineață în jurul unui lac din apropierea casei sale.&...
CUVINTELE CULORI
Mi-adun cuvintele, mă joc cu ele printre gândurile uitate în timp și apoi, le vopsesc în culori. Tot jucându-mă cu ele, mi-am...