A fost odată ca niciodată o insulă unde trăiau in liniste si pace toate sentimentele: Fericirea, Tristețea, Cunoașterea și toate celelalte, inclusiv Dragostea.
Dar iata ca intr-o zi acestea au primit vestea ingrozitoare ca insula, din motive necunoscute, ar urma sa se scufunde.
Bineinteles ca s-a nascut o panica intre ele si sentimentele au fugit, vrand sa se salveze, la barcile care asteptau ancorate in port si iata ca toate au reusit sa ocupe barcile si sa se indeparteze de insula, cu exceptia Dragostei. Aceasta a fost singura care a ramas, vrand sa reziste pana in ultimul moment posibil, pana cand insula aproape s-a scufundat.
Abia atunci s-a decis si ea sa ceara ajutorul celorlalte sentimente.
Bogăția trecea intr-o barca mare pe langa tarm, iar Dragostea vazand-o i-a spus:
-"Bogăție, poți să mă iei cu tine, te rog?"
Dar aceasta i-a raspuns:
-"Nu, nu pot. E mult aur și argint în barca mea. Nu mai am loc aici si pentru tine." Dragostea a decis atunci să întrebe Vanitatea, care , de asemenea, trecea pe apa intr-o barca frumoasa:
-“Vanitate, te rog ajută-mă! Am sa ma inec!" Iar aceasta i-a raspuns indepartandu-se:
-“Nu te pot ajuta, iubire. Esti asa de uda și mi-e teama ca mi-ai putea deteriora barca".
Tristețea , trecea si ea, in barca ei, pe aproape si Dragostea a intrebat-o si pe aceasta:
-“Tristețe, lasă-mă, te rog, să merg cu tine." Insa aceasta i-a raspuns la randu-i:
- "Oh...tu, Dragoste, nu pot,sunt atât de tristă încât trebuie să fiu singură!"
Iata si Fericirea a trecut plutind pe langa Dragoste , de asemenea, dar ea era atât de visatoare si cu capul in nori incat nici nu a auzit atunci când Dragostea a strigat-o cerandu-i ajutorul..
Dintr-o dată, s-a auzit insa o voce:
-"Vino, Dragoste, te voi lua eu."
Uitandu-se in jur, aceasta a observat un batran care i s-a adresat astfel si atat de bucuroasă a fost pentru ca , iata, cineva s-a indurate sa o ajute, încât chiar a uitat si să-l întrebe pe bătrân unde se duc.
Când au ajuns pe uscat, au coborat si bătrânul s-a facut repede nevazut, mergand pe drumul lui, pana ca Dragostea sa apuce sa-i multumeasca.
Dându-și seama cât de mult îi datora batranului, Dragostea a intrebat Cunoasterea:
-"Cine a fost cel care m-a ajutat?"
- "A fost Timpul", a răspuns Cunoașterea.
- "Timpul?" a întrebat Dragostea." Dar de ce m-a ajutat Timpul?"
La care Cunoașterea zâmbind cu înțelepciune profundă i-a raspuns:
- "Pentru că numai Timpul este capabil să înțeleagă cât de valoroasă este Dragostea”.
Cartea Destinului Tău poate fi comandată în Format Electronic
sau în Varianta Tiparită, pentru a putea fi adăugată la colecția
din Biblioteca ta!
Ea poate fi și un cadou excelent, pentru cineva drag!
Cadoul PERFECT pentru cineva drag: Cartea Destinului tipărită!
